Beneficii:
Efect
antiviral natural
Reduce
puterea de infectare a virusurilor și le inactivează de la primele administrări
Campionul
eficienței.
Descriere:
Produsul
este recomandat pacienţilor cu infecții respiratorii de natură virală
Biosept
Forte este o formulă originală și complexă din 8 uleiuri esenţiale și 1 extract
uleios concentrat
Efect
şi absorbţie rapidă datorită compoziţiei din uleiuri esenţiale
Prin
dozarea bine studiată s-a obținut efectul sinergic al uleiurilor esenţiale din
componența complexului fitoterapeutic
Antiviral
natural din uleiuri esențiale special conceput pentru:
–
a reduce puterea de infectare a virusurilor
–
a inactiva virusurile prin scăderea conținutului de ATP (adenozin trifosfat),
diminuând energia virusurilor
Uleiurile
esenţiale folosite în compoziţia capsulelor moi sunt riguros caracterizate
botanic şi biochimic (cu o compoziție bine definită a principiilor active
majoritare) ce asigură efect crescut şi reproductibil
Selectarea
ingredientelor active din compoziția Biosept Forte capsule s-a realizat ținând
cont de modul de acțiune directă al uleiurilor esențiale asupra germenilor
infecțioși de natură virală. Cercetările științifice demonstrează inhibarea
înmulțirii virusurilor în celula gazdă, inactivarea virusurilor și creșterea
rezistenței celulelor organismului în fața atacului viral
Produs
100% natural, fără excipienţi ce asigură o biodisponibilitate optimă!
Ingrediente:
ulei
de floarea soarelui 100 mg;
-
ulei gras de negrilică (Nigellae sativae oleum) 100 mg;
-
uleiuri esențiale de: roiniță (Melissae
aetheroleum) 60 mg, copaiba (Copaiferae aetheroleum) 40 mg, rozmarin (Rosmarini
aetheroleum) 20 mg, palmarosa (Cymbopogoni martini aetheroleum) 20 mg, niaouli
(Melaleucae viridiflorae aetheroleum) 20 mg, mentă (Menthae aetheroleum) 10 mg,
tămâie (Boswelliae aetheroleum) 10 mg, scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum) 10
mg; extract de rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma) standardizat în min 15%
gingeroli 10 mg.
Negrilica
este originară din ţările est europene şi caspice, fiind actualmente cultivată
în diverse zone de pe Glob. Dioscorides a descris planta sub denumirea de
Melanthion iar Plinius a denumit-o Git, denumire sub care o regăsim printre
plantele pe care Charlemagne a ordonat să fie cultivate în fermele imperiale de
pe domeniul său. Seminţele de Nigella îşi au locul în London Pharmacopoeia cel
târziu începând din ediţia 1721, dar este prezentă şi în Pharmacopoeia of
India.
Alchimistul
şi medicul Paracelsus, la începutul secolului XVI, selecta roiniţa pentru a
prepara al său elixir vitae, prin care mărturisea că va revigora şi întări
organismul omului, aducându-l aproape de imortalitate. Astăzi ştim că roiniţa este
o plantă consacrată, cărţile, tratatele şi farmacopeile documentând o utilizare
tradiţională îndelungată a sa, precum şi efectului liniştitor general asupra
organismului.
Copaiba
este un arbore veşnic verde, care vegetează în pădurile umede din America de
Sud. Arborele de Copaiba a fost menţionat pentru prima dată în manuscrisul unui
călugăr care a trăit în Brazilia între 1570 şi 1600. Ca şi alte specii din
genul Copaifera, este o sursă de oleo-răşină cunoscută sub numele de balsam de
copaiba. Balsamul de copaiba este obţinut din trunchiul copacului, şi a fost
folosit pe scară largă de către popoarele native americane, utilizările fiind
preluate în curând şi de către europeni.
Uleiul
esenţial de rozmarin, cu conţinut destul de bogat în camfor, are o aromă cu
note ierboase, lemnos - camforate, balsamice, care conferă o senzaţie
reconfortantă, de prospeţime. În secolul al XVI-lea a fost inclus în celebrul
parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie şi ghimbir.
Extras
din specia Cymbopogon martini, uleiul esenţial de Palmarosa, cu aromă florală
şi bogat în geraniol, a fost studiat în ani 1997-1998 de două echipe de
cercetători pentru efectul său inhibitor pe mai multe tipuri de tulpini
bacteriene.
Melaleuca
viridiflora este un arbore înrudit cu Tea tree-ul, ce vegetează în zone întinse
ale continentului Australian, şi, de asemenea, în Papua - Noua Guinee şi Noua
Caledonie. Uleiul esenţial al acestui
arbore, bogat în cineol, este cunoscut şi sub denumirea de ulei de Niaouli şi
are o reputaţie similară uleiului de eucalipt fiind utilizat tradiţional pentru
efectele sale prompte.
Plantă
folosită încă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de
mantia, mentiă, mintă. Calităţile curative ale mentei erau deja menţionate în
lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus, iar Lonicerus, în
1564, scria despre acestea în ediţia a III-a a publicaţiei Synopsis Stirpium
Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată, în 1894, estimarea
mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect antiseptic local, şi pe
care în zilele noastre îl ştim cel mai bine pentru calităţile sale de a uşura
respiraţia, aroma lui plăcută degajând căile respiratorii şi aducând o notă de
prospeţime.
Tămâia
este, probabil, primul produs odorant folosit de om, Egiptul importându-l din
India încă din anul 1500. Rezina obţinută din speciile de tămâie a fost
folosită în ceremonii religioase de la începuturile istoriei scrise. A fost una
dintre cele patru plante folosite pentru prepararea Balsamului de Ierusalim,
formulat în 1719 în farmacia mănăstirii Saint Savior din vechiul oraş
Ierusalim. Tămâia indiană, are un miros răşinos balsamic şi un gust acrişor -
amărui, oarecum aromat.
Aroma
și mirosul scorţișoarei sunt conferite de aldehida cinamică, compus care
constituie în jur de 90% din uleiul esenţial al acesteia. A fost izolată din
uleiul esenţial de scorţișoară în 1834 de Jean-Baptiste Dumas și
Eugène-Melchior Péligot și sintetizată în laborator de chimistul italian Luigi
Chiozza în 1854. Printre altele, scorţişoara susţine sănătatea tractului
respirator superior şi are un efect tonic.
Ghimbirul
este un tonic aromatic foarte cunoscut, menţionat în Farmacopeile chinezeşti,
în Ayur-Vedas Susrutas, în literatura sanscrită dar şi în scrierile grecilor şi
romanilor antici. Paracelsus, Dioscorides şi Plinius îl tratau ca pe un
condiment cunoscut. Răspândirea sa în Europa s-a produs foarte rapid, la
începutul secolului XI fiind înregistrat deja în scrierile anglo-saxone.
Tip
produs: supliment alimentar
Greutate
netă: 400 mg
Condiții
de păstrare: la loc uscat și la temperatura mediului ambient.
Mod
de administrare:
Adulți
și copii peste 12 ani:
În
prima zi: câte 1 capsulă de 6 ori pe zi.
În
a doua zi: câte 1 capsulă de 5 ori pe zi.
În
a treia zi: câte 1 capsulă de 4 ori pe zi.
Din
a patra zi: câte 1 capsulă de 3 ori pe zi, până la 8 zile.
La
nevoie se poate repeta cura după o pauză de 2 săptămâni. Se administrează de
preferință la o oră după masă, sau între mese.
ATENŢIONĂRI:
Nu
se recomandă în caz de ulcer gastroduodenal şi gastrită acută, la copii sub 12
ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
SARCINĂ
ŞI ALĂPTARE:
Nu
se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a
contracţiilor uterine.
Nu
se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active
trec în laptele matern şi pot modifica gustul acestuia.
EFECTE
SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI:
Acest
produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele. La dozele recomandate nu
au fost semnalate efecte secundare.
ASOCIERI
RECOMANDATE:
Pentru
eliminarea disconfortului respirator capsulele moi Biosept Forte-A22 se pot
asocia cu comprimatele Biosept Plus-A24, capsule Biosept-A5, sau cu produsele
din trusa Hapciu, sirop Plantusin-R8, R9, sau sirop Plantusin Forte-R25, R18,
ceai Plantusin-R1, sau ceai Bronhofit-R17 sau ceai P-pulmonar-R14.
SFATURI
PRACTICE DE DIETĂ ŞI STIL DE VIAŢĂ:
Pentru
eliminarea disconfortului respirator și favorizarea expectorației evitaţi
consumul de produse lactate, dulciuri cu zahăr alb, făină albă, grăsimi şi prăjeli.
Nu
se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a
contracţiilor uterine.
Nu
se recomandă mamelor care alăptează datorită faptului că substanţele active
trec în laptele matern şi pot modifica gustul acestuia.
|